Asociația Pity Pang

ADHD vagy nem ADHD

      ADHD aceste patru litere care provoaca spaimă în răndul pârinților, ce inseamnă ele de fapt: deficit de atenție însoțit de tulburare hiperkinetică. Este o problemă reală de sănătate și se manifestă in două moduri: printr-o purtare impulsivă lipsită de automotivație și prin probleme  de atenție, ale memoriei de scurtă durată și de învățare. Aceste probleme de comportament și de învățare nu apar doar în cazul ADHD. Ele pot fi întâlnite în cazul fiecăruia dintre noi dar mult mai atenuate. Totodată mai este și o tulburare biologică, caracterizată printr-un dezechilibru apărut la nivelul creierului (neuotransmițători chimici) care împiedică funcționarea la parametrii normali. Pentru a diagnostica ADHD, șase din nouă comportamente specifice trebuie să fie prezenți dar nu numai, este necesară și examinarea  factorilor biologici.

       Prezența comporamentelor disruptive, necorespunzătoare nu intotdeauna inseamnă ADHD. Vă prezint câteva dintre aceștea:

          Neatenția:  copilul neatent își pierde ușor concentrarea. Se plictisește este distras cu ușurință și poate trece de la o activitate la alta fără să fi realizat mare lucru. Temele de la școală pot necesita mult timp până să fie terminate sau  să rămână pur și simplu incomplete. Cadrele didactice și părinții  sunt induși în eroare: copilul face atât de multe când este supravegheat și atât de puțin când este nesupravegheat. În unele zile copilul este bine dispus, în timp ce în altele e pe „ o altă planetă”. Aceste schimbări bruște fac ca problemele de neatenție să fie adesea trecute cu vederea  de personae neexperimentate. Unii copiii cu ADHD par să se concentreze bine când sunt introduși intr-un mediu nou, cum este cabinetul pshologului. Alți copii la fel de neatenți pot să aibă rezultate bune când participă la un test față în față cu psihologul, dar să-și piardă concentrarea când este intr-o clasă aglomerată alături de 20-30 de colegi.Neatenția față de comenzile verbale și o slabă memorie pe termen scurt sunt probleme reale.

          Neatenția nu este provocată întotdeauna  de ADHD

Când  oricare dintre noi are o treabă prea dificilă de făcut, își pierde rapid concentrarea. Acest lucru poartă denumirea de concentrarea secundară și apare la copiii care au probleme de limbă, citit, scris sau matematică. Copilul se detașează când mintea lui este suprasolocitată, dar atenția deplină revine când stresul dispare. Copiii care au probleme intelectuale par adesea neatenți, dar durata timpului în care se pot concentra este specifică dezvoltării lor. Alți copii nu sunt atenți în momentul în care mintea lor este supusă unei presiuni, dar acest lucru apare și trece în funcție de evenimentele care îl influențează din punct de vedere emoțional și NU este asociat cu complexul de sindrome ale ADHD. 

   Impulsivitatea :  copii cu ADHD nu își propun să facă problem, ei doar fac după cum îi taie capul, fără să se gândească la consecințe. Acești  copii sunt conștienți de cea ce e bine și cea ce e rău, dar nu realizează acesta decât în secunda după care au reacționat și atunci este prea târziu. Controlul scăzut al impulsurilor este problema de comportament care le dă  cel mai mult de furcă. Părinții nu pot înțelege cum un copil atât de deștept se compoartă atât de prostesc. Atunci când un copil obișnuit este lovit în public , el va verifica momentul când adultul nu se uită, înainte de  acționa, de a se răzbuna. Copilul cu ADHD reacționează din reflex este prins și acuzat de violență.

            Copiii impulsivi intrerup și vorbesc în timp ce alții discută. Ei sunt frustrați cu ușurință, sunt extremi de nerăbdători și explodează. La  școală răspunsurile incorecte sunt trântite înainte ca intrebarea să fi fost complet formulată. La locul de joacă acești copii se pot aprinde cu ușurință și adesea reacționează exagerat. Unii se poartă atît de urât incât îți petrec pauzele pedepsiți. Ei nu sunt agresivi doar  comportamentul le scapă de sub control și nu stau să se gândească la consecințe. Sunt greu de disciplinați întrucât reacția lor apare din reflex, ei învață cu greu din experiență.

Hiperactivitatea:  din punct de vedere istoric comportamentul hiperactiv a fost considerat ca  principala caracteristică  ADHD. Hiperactivitatea este o problemă minoră, dar atunci când se suprapune impulsivității, această combinație devine periculoasă. Acești copii sunt agitați, se foiesc , le vine greu să stea jos multă vreme, cei care par să fie liniștiți de fapt își leagănă picioarele, bat ritmul cu degetele sau se joacă cu orice lucru ce le pică la indemănă. Pe terenul de joacă sunt ca niște animale eliberate din captivitate iar când se intorc în clasă le este greu să rămână liniștiți. când sunt acasă se plimbă prin jur, ating diverse lucruri, deschid –inchid ușa frigiderului, dulapului. Această hiperactivitate se va estompa pe parcurs și va scădea când copilul va pășii pe pragul adolescenței.

psih. SZOMBAT ILDIKÓ KINGA